Cal Bianca-Elena

Articolul studiat este (Brotto, 2010). Scopul acestei lucrari este de a evidentia prevalenta si
corelatiile dorintei sexuale scazute la barbati si cercetarea calitativa si cantitativa privind
experienta dorintei sexuale la barbati si femei.
Tulburarea de dorinta sexuala hipoactiva (HSDD) este una dintre cele doua tulburari de dorinta
sexuala din Manualul diagnostic si statistic al tulburarilor mentale (DSM) si este definita prin
doua criterii: A – ”fantezii sexuale si dorinta deficienta (sau absenta) persistenta sau recurenta de

activitate sexuala” si B – ”suferinta marcata de dificultati interpersonale”.
In comparatie cu literatura stiintifica publicata despre dorinta sexuala scazuta la femei, foarte
putin a fost scris despre experienta paralela la barbati. (O’Carroll & Bancroft, 1984). Dorinta
hipoactiva la barbati a fost cel mai frecvent luata in considerare in cadrul literaturii despre
hipogonadism, unde interesul sexual redus este un simptom bine documentat al nivelurilor
scazute de androgeni, iar suplimentarea cu testosteron in randul barbatilor hipogonadici cu
dorinta scazuta este un tratament eficient (Wang, et al., 2009).
(Levine, Hasan, & Boraz, 2009) au sugerat ca pot exista fiecare dintre cele cinci categorii de
etiologie care se suprapun in cazul dorintei scazute: (i) un model fara semnificatie patologica, (ii)
un simptom al unei alte situatii, mai fundamentate, (iii) un simptom de alienare relationala, (iv)
un simptom de anomalie fiziologica si (v) un simptom de tulburare de dorinta sexuala hipoactiva.
S-au facut comparatii intre dorinta sexuala la femei vs. barbati si, contrar teoriilor anterioare
privind diferentele de gen, teoreticienii precum (Hyde, 2005) sustin ca exista probabil mai multe
diferente in interiorul genului decat intre sexe. Daca acest lucru este corect, acest aspect are
implicatii pentru clasificarea diagnostica a tulburarilor de dorinta (Hyde J. S., 2007).
În studiu lor asupra a 100 de ”cupluri normale”, (Frank, Anderson, & Rubinstein, 1978) au
constatat ca peste 80% dintre ei au raportat relații sexuale și maritale fericite și satisfăcătoare, dar
16% dintre soți au raportat lipsa de interes pentru sex. De atunci, o serie de studii bazate pe
populație au comparat prevalența simptomelor sexuale la barbati si femei si au incercat sa
identifice corelatiile acestor dificultati. Sondajul national privind sanatatea si viata sociala
(National Health and Social Life Survey – NHSLS) a implicat interviuri in persoana; 1419
barbati americani si 1749 de femei cu vârste cuprinse între 18 și 59 de ani, cărora li s-au adresat
întrebări dihotomice (da/nu) privind prevalența a 7 simptome sexuale diferite (Laumann, Paik, &
Rosen, 1999). Participanții trebuie să fi avut cel puțin un partener sexual în ultimul an, ceea ce a
limitat subeșantionul la 1249 barbati. Prevalenta dorintei scazute a variat de la 14% (pentru
persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani) la 17% (pentru persoanele cu vârste cuprinse
între 50 și 59 de ani). Bărbații căsătoriți au fost mai puțin predispuși decât bărbații care nu au
fost niciodată căsătoriți sau divorțați să aibă probleme de dorință și nu a existat nici o asociere
între etnie (clasificată în acest studiu ca fiind albă, neagră și hispanică) și dorința scăzută.

Bărbații din grupul cel mai în vârstă (50-59 de ani) au fost de 3 ori mai predispuși decât bărbații
din grupurile mai tinere să se confrunte cu o dorință scăzută. În ceea ce priveste indicatorii legați
de sanatate, bărbații care au consumat alcool zilnic, aveau o stare de sănătate mai precară și se
confruntau cu probleme emoționale sau stres, aceștia erau de 2 pana la 3 ori mai predispuși să
aibă o dorință scăzută.
Prin comparație, proporția bărbaților care au raspuns cu un “da” la întrebarea referitoare la
problemele de menținere sau de obținere a unei erecții a variat de la 7% (pentru persoanele cu
vârste cuprinse între 18 și 29 de ani) la 18% (pentru persoanele cu vârste cuprinse între 50 și 59
de ani).
In cadrul National Survey of Sexual Attitudes and Lifestyles (NATSAL), in care 11.161 de
barbati si femei de origine britanica cu varste cuprinse intre 16 si 44 de ani au participat la un
autointerviu asistat de calculator; lipsa de interes pentru sex a fost cea mai raspandita problema
la barbati, raportata de 17,1% dintre cei care au avut cel putin un partener heterosexual in ultimul
an (Mercer, et al., 2003). Cu toate acestea, lipsa persistenta de interes pentru sex (care a durat cel
putin 6 luni in anul precedent) a fost raportata de numai 1,8% din subesantionul de barbati. Prin
comparatie, 5,8% dintre barbati au raportat dificultati in obtinerea sau mentinerea unei erectii
timp de cel putin 1 luna si 0,8% au raportat ca aceasta plangere a durat cel putin 6 luni in ultimul
an.
Folosind un design transversal aleatoriu si interviuri telefonice asistate de calculator cu 876 de
barbati australieni cu varste cuprinse intre 18 si 59 de ani, prevalenta lipsei de interes pentru sex
care dureaza “cateva luni sau mai mult” a variat de la 19% (cel mai tanar grup cu varste cuprinse
intre 18 si 29 de ani) la 16% (cu varste cuprinse intre 50 si 59 de ani) (Najman, Dunne, Boyle,
Cook, & Purdie, 2003). Dupa ejacularea prematura, interesul sexual scazut a cuprins a doua cea
mai frecventa problema sexuala raportata de barbati. Plangerile legate de erectie au fost, in mod
comparabil, mult mai putin frecvente; 3% dintre barbatii cu varste cuprinse intre 18-29 de ani si
11% dintre barbatii cu varste cuprinse intre 50-59 de ani au raportat aceasta dificultate. In toate
grupele de varsta, 7% dintre barbati au raportat ca nu au gasit sexul placut timp de cateva luni
sau mai mult in ultimul an. Este interesant faptul ca, in timp ce 41,8% au raportat ca s-au
confruntat cu cel putin un simptom sexual timp de mai multe luni sau mai mult in ultimul an,
doar 2,4 – 8,1% din acest grup au solicitat tratament pentru aceasta problema. In mod special,
suferinta nu a fost masurata in acest studiu; cu toate acestea, autorii au incercat sa aproximeze
simptomele de suferinta prin solicitarea ca plangerea sa fie prezenta timp de “mai multe luni” in
ultimul an.
In cadrul unui sondaj suedez reprezentativ la nivel national, efectuat pe 1475 de barbati cu varste
cuprinse intre 18 si 74 de ani, dorinta sexuala a fost evaluata prin solicitarea participantilor, in
cadrul unor interviuri fata in fata, a frecventei scaderii “interesului pentru sex”. Orice respondent
care a raspuns ca simptomul a aparut in ultimele 12 luni “destul de des/ aproape tot timpul/ tot
timpul a fost clasificat ca avand o “dizabilitate” sexuala. Similar cu ratele raportate de NHSLS si
NATSAL, interesul sexual scazut la barbati a fost cea mai frecventa plangere sexuala (16%
dintre barbati). Mai mult, desi prevalenta a fost semnificativ mai mica pentru barbatii din grupul
de varsta cel mai tanar (6% la cei cu varsta cuprinsa intre 18 si 24 de ani), 41% dintre barbatii cu

varsta cuprinsa intre 66 si 74 de ani au raportat o scadere a interesului pentru sex – o rata
comparabila cu cea a femeilor din aceeasi cohorta (Fugl-Meyer, Sjogren, & Fugl-Meyer, 1999).
In acest studiu, a existat o comorbiditate semnificativa intre disfunctiile sexuale la barbati,
precum si la partenerele lor, astfel incat 45% dintre barbatii cu interes sexual scazut aveau, de
asemenea, dificultati erectile, 26% aveau ejaculare precoce, 39% aveau partenere cu lubrificare
insuficienta si 24% au raportat ca aveau o partenera cu dificultati de orgasm (Fugl-Meyer &
Fugl-Meyer, 2002). Acesta este unul dintre putinele studii care a examinat comorbiditatea
afectiunilor sexuale la barbati si ridica posibilitatea ca dorinta scazuta la barbati sa joace un rol
etiologic in alte dificultati sexuale.
Studiile citate cu privire la prevalenta dorintei scazute la barbati nu ofera estimari ale prevalentei
HSDD in conformitate cu criteriile descrise in DSM-IV (Oberg, Fugl-Meyer, & Fugl-Meyer,
2004). Diagnosticul DSM-IV de HSDD necesita indeplinirea a doua criterii: (i) Criteriul A:
“fantezii sexuale si dorinta deficienta (sau absenta) persistenta sau recurenta pentru activitatea
sexuala” si (ii) Criteriul B: “tulburarea provoaca suferinta marcata sau dificultati interpersonale”
(Association, 2000). Pe baza constatării la femei conform careia mai puțin de jumătate dintre
cele care au raportat o dorință scăzută au avut, de asemenea, suferință (West, et al., 2008). Astfel,
se poate specula că rata aproximativă a HSDD la bărbați este între 1% și 20%, în funcție de
vârstă, țară și metoda de evaluare.
Este dorinta scazuta la barbati experimentata in acelasi mod la femei?
Desi s-a crezut ca ciclul de raspuns sexual al lui Masters si Johnson (Masters & Johnson, 1966),
revizuit ulterior de Singer Kaplan (Kaplan, 1979) si Lief (Lief, 1977), astfel incat sa includa si
dorinta sexuala, se aplica in mod generic atat barbatilor, cat si femeilor, cercetarile demonstrand
diferente fundamentale in ceea ce priveste dorinta barbatilor si a femeilor. Hyde a argumentat ca
diferentele de gen pe multe variabile psihologice tind sa fie influentate, dar a recunoscut ca
sexualitatea este un domeniu in care unele diferente de gen sunt mari si nu arata nici un semn de
reducere. Dintr-o meta-analiza, Hyde a concluzionat ca au existat diferente de gen semnificative
pentru incidenta masturbarii si atitudinile privind sexul in relatiile ocazionale, fără angajament.
Un aspect ce mi-a captat atenția face referință la faptul ca barbatii si femeile difera, de asemenea,
in ceea ce priveste modul in care dorinta sexuala poate fi folosita pentru a-si defini “apogeul
sexual”. In cadrul a 3 studii (Barr, Bryan, & Kenrick, 2002), barbatii au fost mai predispusi sa isi
defineasca apogeul sexual ca fiind perioada din viata lor in care au experimentat cel mai inalt
nivel de dorinta sexuala, in timp ce femeile au fost mai predispuse sa isi defineasca apogeul
sexual in functie de momentul in care au experimentat cel mai inalt nivel de satisfactie sexuala.
Definirea de catre femei a apogeului lor sexual nu a fost legata de perioada lor de varf a dorintei
sexuale. Interesant este ca, atat pentru barbati, cat si pentru femei, apogeul lor sexual auto-definit
nu a corespuns neaparat cu perioada in care activitatea sexuala a fost cea mai frecventa, ceea ce
indica faptul ca este posibil ca activitatea sexuala sa nu fie strans legata de dorinta sau satisfactie.
Bibliography
Association, A. P. (2000). Diagnostic and statistical manual of mental disorders, 4th ed. APA.

Barr, A., Bryan, A., & Kenrick, D. T. (2002). Sexual peak: Socially shared cognitions about desire,
frequency, and satisfaction in men and women. Pers Relationship, 9:287–99.
Brotto, L. A. (2010). The DSM Diagnostic Criteria for Hypoactive Sexual Desire Disorder in Men.
Department of Obstetrics and Gynaecology, University of British Columbia.
Frank, E., Anderson, C., & Rubinstein, D. (1978). Frequency of sexual dysfunction in “normal” couples. N
Engl J Med, 299:111–5.
Fugl-Meyer, A. R., Sjogren, A., & Fugl-Meyer, K. (1999). Sexual disabilities, problems and satisfaction in
18–74 year old Swedes. Scand J Sexol, 2:79–105.
Fugl-Meyer, K. S., & Fugl-Meyer, A. R. (2002). Sexual disabilities are not singularities. Int J Impot Res,
14:487–93.
Hyde, J. (2005). The gender similarities hypothesis. Am Psychol, 60:581–92.
Hyde, J. (2007). New directions in the study of gender similarities and differences. Curr Dir Psychol Sci,
16:259–63.
Hyde, J. S. (2005). The gender similarities hypothesis. Am Psychol, 60:581–92.
Hyde, J. S. (2007). New directions in the study of gender similarities and differences. Curr Dir Psychol Sci,
16:259–63.
Kaplan, H. S. (1979). Disorders of sexual desire. New York: Brunner/ Mazel.
Laumann, E., Paik, A., & Rosen, R. (1999). Sexual dysfunction in the United States: Prevalence and
predictors. JAMA, 281:537–44.
Levine, S., Hasan, S., & Boraz, M. (2009). Male hypoactive sexual desire disorder. Clinical manual of
sexual disorders., 161–84.
Lief, H. I. (1977). Inhibited sexual desire. Med Aspects Hum Sex, 7:94–5.
Masters, W. H., & Johnson, V. E. (1966). Human sexual response. Boston: Little Brown.
Mercer, C. H., Fenton, K. A., Johnson, A. M., Wellings, K., Macdowall, W., McManus, S., . . . Erens, B.
(2003). Sexual function problems and help seeking behaviour in Britain: National probability
sample survey. BMJ, 327:426–7.
Najman, J. M., Dunne, M. P., Boyle, F. M., Cook, M. D., & Purdie, D. M. (2003). Sexual dysfunction in the
Australian population. . Aust Fam Physician, 32:951–4.
O’Carroll, R., & Bancroft, J. (1984). Testosterone therapy for low sexual interest and erectile dysfunction
in men: A controlled study. BrJ Psychiatry, 145:146–51.
Oberg, K., Fugl-Meyer, A. R., & Fugl-Meyer, K. S. (2004). On categorization and quantification of
women’s sexual dysfunctions: An epidemiological approach. Int J Impot Res, 16:261–9.

Wang, C., Nieschlag, E., Swerdloff, R., Behre, H., Hellstrom, W., L.J., G., . . . Weidner, W. (2009).
Investigation, treatment, and monitoring of late-onset hypogonadism in males: ISA, ISSAM, EAU,
EAA, and ASA recommendations. Eur Urol, 55:121–30.
West, S. L., D’Aloisio, A. A., Agans, R. P., Kalsbeek, W. D., Borisov, N. N., & Thorp, J. M. (2008).
Prevalence of low sexual desire and hypoactive sexual desire disorder in a nationally
representative sample of US women. Arch Intern Med, 168:1441–9.