Psiholog clinician Vlad Chirila

Disfuncția erectilă este una dintre cele mai comune disfuncții sexuale ale bărbaților, având o prevalență de 31%(Laumann et al.’s, 1999) și este definită de Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, 5th edition (DSM‐5; American Psychiatric Association, 2013), ca o dificultate marcantă în obținerea-sau menținerea până la completarea activității sexuale-unei erecții sau ca scădere marcantă în rigiditatea penilă în toate sau aproape toate ocaziile sexuale(criteriul A), care persistă pentru o durată de aproximativ 6 luni(criteriul B), cauzând distres semnificativ clinic în

individ(criteriul C) și care nu este explicat mai bine de o tulburare mentală sau o consecință a unui distres sever relațional sau alți stresori semnificativi și nu poate fi atribuit efectul unor substanțe/medicație sau alte condiții medicale(criteriul D). Dificultățile erectile pot apărea în toate activitățile sexuale, cu toți partenerii și toate tipurile de stimulare(tipul generalizat) sau poate fi prezent numai în situații specifice(spre exemplu, activitate sexuală vs. masturbare) sau cu parteneri specifici(spre exemplu, partenerul sexual obișnuit vs partener ocazional; American Psychiatric Association, 2013, p. 426).

            Diagnosticul cauzelor unor probleme multifactoriale, complexe, necesită o abordare holistică, considerând probleme biomedicale, psihologice, comportamentale, cu partenerul și relaționale. Există anumiți factori predispozanți(exemplu: lipsa cunoștințelor sexuale, probleme relaționale, experiențe sexuale proaste în trecut), precipitanți(relații noi, presiuni sociale sau familiale, sarcina sau nașterea) sau de menținere(probleme relaționale, comunicare proastă între parteneri, lipsa cunoașterii unor opțiuni de tratament). În decursul timpului, însă, diagnosticul s-a bazat pe abilitățile bărbatului comunicate personal de a atinge sau a menține erecția suficient pentru performanța sexuală(Lue et al., 2004; Hatzichristou et al., 2004).

            Abordările tradiționale sex-terapeutice insistă asupra a 4 arii majore de intervenție: (1) reducerea anxietății și a desensibilizării; (2) intervenții cognitiv-comportamentale; (3) creșterea stimulării sexuale; și (4) antrenament asupra asertivității interpersonale și comunicarea în cuplu. De asemenea unii terapeuți susțin un al 5-lea component pentru prevenția recidivei (McCarthy, 1993; Wincze & Carey, 2001). CBT(terapia cognitiv-comportamentală) pentru disfuncția erectilă este un pachet de tratament care combină proceduri cognitive și comportamentale(exemplu: restructurare cognitivă și controlul stimulilor) cu tehnici sex-terapeutice(exemplu: focusarea pe senzații și antrenamentul abilităților sexuale). Protocolul de tratament folosește o listă comună de tehnici de interevenție, principalele componente fiind: (1)educația; (2) focusarea pe senzații; (3) controlul stimulilor; (4) antrenamentul abilităților sexuale; (5) restructurare cognitivă; și poate fi folosit în combinație cu tratamentul farmacologic.

Bibliografie

Zoë D. Peterson – The Wiley Handbook of Sex Therapy- Wiley Blackwell (2017)

Sandra R. Leiblum PhD-Principles and Practice of Sex Therapy, Fourth Edition (Principles & Practice of Sex Therapy)

Culley C. Carson MD, Dr John D. Dean MBBS, FRCGP (auth.) – Management of Erectile Dysfunction in Clinical Practice (2007, Springer-Verlag London)

American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.). https://doi.org/10.1176/appi.books.9780890425596