Psiholog clinician Molnar-Hunor

Ejacularea întârziată(EI) sau inhibiția ejaculatorie, integrează toate situațiile în care bărbații au dificultăți în atingerea orgasmului/ejaculării-fie că este doar întârziată sau absentă total-sub nomenclatura ejaculării întârziate, recunoscând că în anumite cazuri, aceasta se referă la inabilitatea totală de a ejacula. Există 4 criterii în DSM-5 pentru ejacularea întârziată: A. Unul din simptomele menționate anterior(întârziere sau absență a ejaculării) trebuie să fie experimentate de fiecare dată sau

aproape cu fiecare ocazie(aproximativ 75%-100%) în cadrul activității sexuale cu partenerul(în situații identificate sau, daca este generalizat, în toate contextele) și fără dorința individului de prelungire; B. Simptomele din criteriul A să persiste pentru o durată minimă de aproximativ 6 luni; C. Simptomele din Criteriul A să producă distres semnificativ în individ; D. Disfuncția sexuală să nu fie explicată mai bine de disfuncții mentale nonsexuale sau ca o consecință a distresului sever din cadrul relației sau alți stresori semnificativi și nu poate fi atribuit efectelor unor substanțe/medicație sau alte condiții medicale.

            Evaluarea și diagnosticarea ejaculării întârziate include 3 pași: (1) asigurarea că pacientul este inclus în criteriul larg de diagnostic pentru EI; (2)îndrumarea bărbatului pentru o evaluare medicală dacă sunt suspectați factori fiziopatologici, spre exemplu, dacă EI este dezvoltat recent; (3) adresarea contextelor specifice critice bărbatului, a partenerei și relației care pot ajuta la înțelegerea etiologiei, dinamicilor și a consecințelor problemei.

            În cadrul tratamentului, abordările multimodale pot aduce cele mai bune rezultate pentru problemele sexuale. Spre exemplu, adresarea duratei lungi până la ejaculare împreună cu satisfacția sexuală și relațională este mai probabil să genereze rezultate mai bune și de durată, decât adresarea lor individuală. Includerea partenerului este importantă, deoarece exercițiile dezvoltate pentru a combate EI includ frecvent rolul acestuia/acesteia. Astfel, avem o varietate de opțiuni disponibile pentru tratamentul Ei, precum: (1) opțiuni comportamentale care cresc și/sau modifică input-ul senzorial al penisului; (2) strategii cognitive/afective care cresc excitarea, precum și ajută la stabilirea unui cadru pozitiv pentru schimbare; și (3) strategii în cadrul relației care încurajează interacțiunile pacient-partener care se focusează nu doar pe creșterea excitării, însă și pe creșterea plăcerii pentru ambii parteneri.

Bibliografie

Zoë D. Peterson – The Wiley Handbook of Sex Therapy- Wiley Blackwell (2017)

Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, 5th edition (DSM‐5; American Psychiatric Association, 2013)

Lukács, E. (2019). A szexuális diszfunkciók kognitív viselkedésterápiája. In D. Perczel-Forintos, & K. Morotz , Kognitív viselkedésterápia (481-485). Budapest: Medicina könyvkiadó ZRT.