Pegulescu Carmen

Estimările precise ale prevalenței/incidenței sunt importante pentru
înțelegerea povarei pe care o reprezintă disfuncția sexuală masculină și feminină și pentru
identificarea factorilor de risc în scopul derulării de acțiuni de prevenire.
Sunt necesare definiții standard ale disfuncțiilor sexuale masculine și feminine.
Incidența pentru disfuncția erectilă este de 2,5-3% și crește odată cu vârsta.

Aici nu există date
paralele pentru disfuncțiile sexuale ale femeilor. Prevalența disfuncției sexuale crește pe
măsură ce bărbații și femeile îmbătrânesc; aproximativ 40–45% dintre femeile adulte și 20–
30% dintre bărbații adulți au cel puțin un episod de disfuncție sexuală. Există categorii comune
de factori de risc asociate cu disfuncția sexuală pentru bărbați și femei, inclusiv: starea generală
de sănătate individuală, diabetul zaharat, bolile cardiovasculare, alte boli genito-urinare,
tulburări psihice/psihice, alte boli cronice și condiţiile socio-demografice. Disfuncția
endotelială este o afecțiune prezentă în multe cazuri de disfuncție erectilă și există căi etiologice
comune pentru alte stări de boală vasculară. Creșterea activității fizice în perioada vârstei de
mijloc scade incidența DE la bărbații.
Definiții
Definițiile universal acceptabile pentru disfuncțiile sexuale care afectează atât
bărbații cât și femeile și care includ și gradul de disfuncție, sunt necesare pentru a compara
epidemiologic studii în întreaga lume. În continuare sunt prezentate definițiile pentru
disfuncțiile sexuale atât ale bărbaților cât și ale și femeilor (Basson și colab. [1]) sunt.
Disfuncţiile de interes/dorinţă sexuală sunt reprezentate de diminuarea sau absența
sentimentelor de interes sexual sau absența dorintei, a gândurilor sau fanteziilor sexuale si lipsa
dorinței de răspuns. Există o oarecare scădere de interes sexual pe măsura înaintării în vârstă
și pe măsura creșterii duratei relației, dar aceste disfuncții ale interesului/dorinței sexuale
depășesc această scădere normal așteptată. Această primă formă de disfuncție a fost mai
frecvent discutată la femei și oarecum neglijată în cercetările epidemiologice la bărbați.

Tulburările de excitare sexuală la femei pot fi împărțite în trei tipuri: disfuncția excitației
sexuale genitale, caracterizată prin absența sau diminuarea excitației sexuale la nivel genital
(caracterizat prin umflare minimă a vulvei sau lubrifiere vaginală); disfuncția subiectivă a
excitării sexuale este absența sau diminuarea semnificativă a sentimentelor de excitare sexuală,
sau de plăcere sexuală, indifferent de tipul de stimulare sexuală; și cea de-a treia este, de fapt,
combinația dintre excitația genitală și disfuncția subiectivă, care este absența sau diminuarea
semnificativă a sentimentelor de excitare sexuală (excitare sexuală și plăcere sexuală)
indiferent de tipul de stimulare sexuală, precum și plângeri de absență sau afectarea excitării
genitale. La bărbați, disfuncția erectilă (DE) este o tulburare de excitare definită ca a
incapacitatea constantă sau recurentă a unui bărbat de a atinge și/sau menținerea erecției
penisului suficient pentru activitate sexuală. S-a sugerat că simptomatologia trebuie să se
întindă pe o perioadă de minim 3 luni pentru a se stabili acest diagnostic, cu excepția cazurilor
de trauma sau disfuncție erectilă indusă chirurgical. Disfuncția de excitare sexuală este excitația
sexuală genital persistentă spontană, intruzivă și nedorită în absența interesului și a dorinței
sexuale. Ejacularea precoce la bărbați este ejacularea care apare mai devreme decât se dorește,
fie înainte, fie la scurt timp după pătrundere in vagin, cu privire la care bărbatul are control
minim sau deloc. Ejacularea întârziată este întârzierea nefirească a atingerii punctului
culminant în timpul activității sexuale. Disfuncția de orgasm la bărbați sau femei este lipsa
orgasmului, intensitatea semnificativ diminuată de senzații orgasmice sau întârziere
semnificativă a orgasmului la orice fel de stimulare. Anejacularea la bărbați este absența
ejaculării în timpul orgasmului. Dispareunia este durere persistentă sau recurentă la înercarea
de a pătrunde în vagin cu penisul, sau la intrarea complete a acestuia în timpul actului sexual.
Vaginismul este reprezentat de dificultăți persistente sau recurente ale femeii pentru penetrare
vaginală cu penisului, cu un deget și/sau cu orice alt obiect, în ciuda dorinței exprimate de
femeie de a face acest lucru. Tulburarea de aversiune sexuală este o anxietate extremă și/sau
dezgust față de anticiparea/sau încercarea de a au orice activitate sexuală.
Definițiile disfuncțiilor sexuale ar trebui urmate de stabilirea unor caracteristici
pentru a se stabili dacă sunt pe tot parcursul vieţii sau dobândite şi dacă sunt globale sau
situaționale. Definițiile au aplicabilitate pentru studiile comparațive prin includerea gradului
de disfuncție.
O astfel de clasificare ar trebui să fie acceptată la nivel international. O modalitate de
clasificare a severității dorințe sexuale a fost utilizarea de indici de mare validitate, un exemplu
pentru bărbați, IIEF și pentru femei, FSFI. Scalele tricotomizate utile include: nici o disfuncție
disfuncție (niciodată), disfuncție ușoară (aproape niciodată, destul de rar) și disfuncție

manifestă (mai degrabă adesea, adesea, întotdeauna/aproape întotdeauna) au fost sugerate ca o
scală utilă pentru a clasifica severitatea.
Factorii de risc pentru apariția disfuncțiilor sexuale
Există categorii comune de factori de risc asociate cu disfuncția sexuală pentru
bărbați și femei care includ următoarele: starea generală de sănătatea a individului, prezența
diabetului mellitus, prezența bolilor cardiovasculare, concurenta altor boli genito-urinale,
tulburari psihice/psihice, alte boli cornice boli și condiții socio-demografice. Pentru disfuncția
erectilă, fumatul și factorii hormonal servesc, de asemenea, drept condiții bine definite asociate
factorilor de risc. Literatura de specialitate precizează și existeța unei corelații între consumul
de medicamente și disfuncția erectilă. Ar fi necesară stabilirea unor criterii bazate pe dovezi
pentru evaluarea factorilor de risc pentru disfuncțiile sexuale ale femeilor și bărbaților. În urma
cercetarilor pivind asocierea dintre fumat și consumul altor forme de tutun și disfuncția erectilă
s-a ajuns la concluzia că fumatul reprezintă un factor de risc disfuncțoa erectilă. Este posibil ca
acest punct de vedere să fie schimbat în viitor pe măsură ce devin mai multe dovezi disponibile,
dar pentru moment, fumatul trebuie considerat un factor de risc pentru disfuncție erectilă. Pe
de altă parte, există literatură descriptivă sau analitică ce leagă fumatul de alte disfuncții sexuale
masculine sau de orice disfuncție sexuală feminină. A fost sugerat că, la femei, scăderea
lubrifierii este asociată semnificativ (univariabil) cu diabetul. În mod similar, hipertensiunea
arterială la femei pare să fie asociată cu scăderea funcției de lubrifiere și disfuncția orgasmică.
Incontinența urinară de efort a fost găsită de unii autori ca un factor care influenţează
negativ sub toate aspectele funcția sexuală a femeii (interes sexual, dorință, excitare, lubrifiere,
orgasm) și să fie semnificativ corelat cu dispareunie și vaginism. În cazul femeilor, o tulburare
psihică este strâns asociată cu disfuncție orgasmică și dispareunie. La bărbați, diabetul a fost
asociat cu o mai mare prevalența a scăderii dorinței și a disfuncției orgasmice, precum și a
disfuncției erectile.
Pentru bărbați cu diabet zaharat insulino-dependent, diabet prezent de peste 10 ani,
cu o monitorizare corectă a hemoglobina glicozilată și menținerea acesteia sub control mai
riguros sau mai puțin riguros, prin folosirea altor agenți decât controlul dietei, pentru cei cu
antecedente de diabet zaharat asociat arterial, renal, sau boala retiniană și neuropatie, dar și
pentru fumători, coeficientul de probabilitate pentru existența disfuncției erectile este foarte
ridicat. Disfuncția endotelială este o afecțiune prezentă în multe cazuri de disfuncție erectilă şi
astfel există căi etiologice comune pentru alte boli vasculare.

Concluzie
Există o serie de factori care pot contribui la apariția disfuncțiilor sexuale, factori care
țin fie de probleme medicale, fie de un anumit comportament, cum ar fi, de exemplu, fumatul.
Din fericire, exista și un comportament care poate reduce riscul de apariție a acestui fenomen,
și care ține de menținerea unui stil de viață active, cu practicarea de exerciții fizice pentru a
menține organismal în condiții bune de sănătate. Aceasta, împreună cu o bună conectare șa
propriile stori și la cele ale partenerului, vor contribui la diminuarea riscului de apariție a
disfunțiilor sexuale.

Bibliografie:

  1. Basson R, Leiblum S, Brotto L, Derogatis L, Fourcroy J, Fugl-Meger K, Graziottin A,
    Heiman J, Loan E, Meston C, Schover L, Van Lankveld J, Schultz WW. Definitions of
    women’s sexual dysfunction reconsidered: Advocation exponsion and revision. JPsychosomatic Obstet Gyn 2003;24:221–30
  2. Delcea C. (2019). S-ON©, an online application for clinical evaluation and treating sexual dysfunctions. Int J Advanced Studies in Sexology. Vol. 1, Issue 1, pp. 5-9. Sexology Institute of Romania.DOI: 10.46388/ijass.2019.12.11.1
  3. https://www.researchgate.net/profile/Kerstin-Fugl-
    Meyer/publication/227663234_EpidemiologyRisk_Factors_of_Sexual_Dysfunction/links/5d53d302299bf16f0736b0ca/Epidemiology-Risk-Factors-of-Sexual-Dysfunction.pdf