Psiholog clinician Ilinca Baruch

Tulburarea interesului/arousal-ului sexual feminin poate fi definita prin interesul scazut fata de comportamentele, absența gândurilor sau fanteziilor sexuale și o lipsă a dorinței responsive. Motivațiile de a fi stârnită sexualitatea este minimă sau absentă, iar lipsa intreresului este considerat a fi în limitele normalului(Basson et al., 2003). Aceasta are o prevalență între 11-31% și este definită de Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, 5th edition (DSM‐5; American Psychiatric Association, 2013), ca o lipsă sau un interes sexual seminificativ scăzut și/sau dorință

care se manifestă în cel puțin 3 dintre urmatoarele simptome: (A): (1)interes în activitatea sexuală redus/absent; (2) gânduri sau fantezii erotice/sexuale, scăzute sau absente; (3) inițiere scăzută sau absentă în activitatea sexuală și tipic non-receptiv la încercările partenerului de a iniția; (4)plăcere redusă/absentă în timpul activității sexuale aproape de fiecare dată; (5) interes sexual scăzut/absent ca răspuns la orice indicii sexuale interne sau externe; și (6) senzații genitale sau nongenitale absente/scăzute în timpul activității sexuale. (B) Acestea trebuie să fie prezente pentru cel puțin 6 luni și (C) să provoace distres clinic semnificativ în individ (American Psychiatric Association, 2013, p. 433). De asemenea, (D) acestea nu trebuie să fie mai bine explicate de o altă tulburare mintală, distres relațional sau alți stresori semnificativi, unei condiții medicale sau substanțe/medicație.

În evaluarea tulburării interesului/arousal-ului sexual feminin, este important un interviu inițial în care să fie discutați factorii contextuali, relaționali și un scurt istoric, împreună cu expectanțele fiecăruia, urmați de chestionare specifice precum Female Sexual Function Index (FSFI) (Rosen et al., 2000) pentru a măsura problemele în domeniul dorinței sexuale, durere și orgasm; Golombok Rust Inventory of Sexual Satisfaction (GRISS) (Rust & Golombok, 1986) pentru a măsura lipsa satisfacției sexuale și probleme în femei și bărbați heterosexuali; Symptom Checklist 90‐R (SCL‐90) (Derogatis, Lipman, & Covi, 1973), pentru a măsura problemele psihologice și simptome ale psihopatologiei; Trauma Screening Questionnaire (TSQ) (Brewin et al., 2002), screening pentru simptome ale stresului post-traumatic; Beck Depression Inventory (BDI‐II) (Beck, Steer, & Brown, 1996), screening pentru simptome depresive; și Maudsley Marital Questionnaire (MMQ) (Arrindell & Schaap, 1985) pentru a măsura funcționarea relațională.

Cele mai eficiente forme de tratament sunt cele care au o abordare mai largă, tratând cuplul în locul femeii individual și aplicând tehnici care nu se focusează doar pe interesul sexual, dar și pe îmbunătățirea satisfacției sexuale, orgasmice și a dorinței. De asemenea, este alocată o atenție mai mare exercițiilor de masturbare, cu scopul de a învăța femeile și cuplul, pas cu pas, cum să obțină stimulare erotică adecvată(Laan et al., 2005). Sex-terapia clasică cuprinde educația sexuală, prohibiția actului sexual și un număr de exerciții succesive focusate pe senzații(Masters & Johnson, 1970; see also Avery‐Clark & Weiner, this volume). Aceste exerciții permit cuplului să pornească de la început pentru a construi experiențe sexuale pozitive. De asemenea, varianta extinsă a lui Masters and Johnson include abordări variate ale sex-terapiei, terapia cognitivă și intervențiile terapeutice partener-relație(Hurlbert, 1993; Hurlbert, White, Powell, & Apt, 1993; Trudel, Marchand, & Ravart, 2001). Când este probabil ca deficiențele hormonale să contribuie la interesul sexual scăzut, tratamentul psihologic poate fi însoțit de tratamentul hormonal suplimentar.

Bibliografie

Zoë D. Peterson – The Wiley Handbook of Sex Therapy- Wiley Blackwell (2017)

Sandra R. Leiblum PhD-Principles and Practice of Sex Therapy, Fourth Edition (Principles & Practice of Sex Therapy)