DISFUNCȚIA ERECTILĂ – CAUZE ȘI FACTORI
Disfuncțiile sexuale masculine sunt următoarele: disfuncția erectilă, alterarea dorinței,
disfuncția orgasmică, tulburări de disfuncție dureroasă şi tulburările de ejaculare.
Disfuncția erectilă se definește ca incapacitatea bărbatului de a obţine şi/sau menține o
erecție, necesară pentru un act sexual reuşit. Prezența stării erectile presupune atât
intromisiunea peniană, cât și rigiditate dar și o durată confortabilă pentru ambii parteneri.
Cauze și factori
Disfuncția erectilă poate avea cauze psihogene şi organice. De cele mai multe ori chiar dacă
eșecul este de natură organică se produce şi o alterare a stării psihice a persoanei.
a Factorii implicați în apariția acestei tulburări sexuale masculine pot fi legați de mediu: un
mediu familial tensionat, abuz, violență în oricare din mediile persoanei, emotivitate, evenimente
neplăcute sau stresante de viață, infidelitatea partenerei, separare conflictuală, decesul unui
apropiat, experiențe personale de proastă calitate fie sexuale fie emoționale cu impact asupra
individului.
b De asemenea poate fi vorba despre incidența unor factori psihogeni, cum ar fi anxietatea
de performanță, cunoștințe inadecvate despre sex, conflict în cuplu, debutul unei afecțiuni
mintale sau a unei tulburări de personalitate, alterarea imaginii/respectului de sine, intimitate
alterată/redusă/modificată, comunicare conflictuală cu partenera.
Cumulul a doi sau trei factori dintre cei enumerați poate agrava exploziv funcția erectilă.
De exemplu, în cazul unei familii cu mulţi membri care conviețuiesc într-un spațiu locativ
restrâns, în care comunicarea între parteneri este de slabă calitate, pierderea locului de muncă,
evenimentele cuplului devin cunoscute întregii familii, mai multe generații care coabitează,
naşterea unui copil, dormitul împreună cu copilul, toate acestea pot declanşa disfuncția erectilă.
Din punct de vedere al evoluţiei în timp, factorii psihogeni sunt:
- actuali: de termen scurt cum ar fi teama de eşec;
- experiențe evocate, de exemplu evenimente de viaţă care au precedat disfuncția, dar care o
condiționează; - eventualele temeri sau probleme care au fost înregistrate în copilărie şi adolescență de
persoană și care au determinat o vulnerabilizare accentuată a acesteia.
c Relațiile în cuplu cu partenera poate constitui alt factor determinant al acestei tulburări.
Conflicte în cuplu legate de status şi de dominare, sexualitatea poate fi văzută ca un teatru în care
se pun în scenă toate problemele cuplului. În sfera sexualităţii, cuplul trebuie să îşi găsească o
altă dinamică decât cea a vieții cotidiene, intimitatea fiind marcată de concepțiile despre viață, de
cultura și orientarea religioasă a partenerilor.
Viața sexuală a cuplului este influențată de alterarea intimității, de
modificarea/pierderea/dispariţia încrederii în parteneră. Acest lucru se poate întâmpla în situația
descoperirii unei relații în afara cuplului a partenerei, care va putea determina modificarea
sexualității.
Cuplul mai poate avea probleme legate de propria atractivitatea sexuală a partenerilor, în
general femeile consideră calitatea erecţiei partenerului lor ca un indicator al propriei lor
atractivităţi. Tot aşa, unii bărbaţi apreciază calitatea excitaţiei sexuale a partenerei ca un semn al
propriei atractivităţi, în lipsa unor cunoştinţe corespunzătoare legate de sexualitate, respectiv a
variabilităţii acestui fenomen la femei, modificările fiziologice pot fi apreciate ca lipsă de dorinţă
şi/sau de iubire dată de dispariţia atracţiei în cuplu.
d calitatea stilului de viaţă este extrem de importantă în menţinerea unei sănătăţi sexuale.
Echilibrul în consumul de alimente, alcool, somn suficient, menţinerea unei greutăţi cât mai
aproape de ideal, hidratarea normală, managementul corect al stresului, toate condiţionează
sănătatea sexuală. Alcoolul consumat în cantităţi mici poate avea un efect benefic, prin scăderea
anxietăţii, favorizarea comunicării, chiar scăderea discretă a inhibiţiilor. Consumul unor cantităţi
însemnate de alcool modifică capacitatea erectilă în sine, prin apariţia unui fenomen central, cu
imposibilitatea transmiterii stimulilor, de la nivel central la nivel periferic, precum şi cu inhibiţia
centrilor din hipotalamus.
Abuzul de nicotină este un factor important de risc al disfuncției erectile. Se consideră că
este un factor de risc independent, precum şi favorizant, al patologie vasculare. Adicția de
droguri este un element al stilului de viaţă cu efect negativ asupra erecţiei. În acest caz, scăderea
anxietăţii şi relaxarea nu sunt benefice pentru sexualitate şi erecţie. De asemenea, adicția în sine
îl predispune pe bărbatul în cauză la alte adicţii. Aceste persoane vor dezvolta dependenţă de
mâncare, de comportamente sexuale aberante, de comportamente de risc, care toate, cumulat,
modifică sexualitatea. Un dependent are nevoie întotdeauna de stimulări din ce în ce mai
puternice, pentru a realiza medierea emoţională, atât de imperios necesară.
e Disfuncția erectilă este o formă de manifestare a afecţiunilor cardiovasculare. Legătura
este atât de strânsă încât, la ora actuală, disfuncția erectilă se consideră un predictor al anginei
pectorale (pe care o precede cu circa 2 ani), al infarctului miocardic (prezenta disfuncției erectile
în caz de infarct miocardic prezice o afectare coronariană multivasculară), respectiv al unui risc
cardiovascular crescut, în cazul asocierii insuficienţei cardiace. Aceste afecţiuni, considerate boli
de sine stătătoare în medicina internă clasică, sunt considerate ca factori de risc cardiovasculari
cu alterarea sănătăţii peretelui vascular, a cărei manifestare primordială este disfuncţie erectilă.
Hipertensiunea arterială este un factor de risc major al disfuncției erectile .
Disfuncția erectilă apare la 35-75% din pacienţii diabetici, prevalenţa disfuncției erectile
creşte cu durata diabetului, severitatea acestuia, exprimată prin numărul de complicaţii, vârsta
pacientului, dar este independent de tipul de diabet zaharat. Toate modificările posibile sunt
întâlnite în patogenia alterării erecţiei din cadrul diabetului zaharat.
f O serie de afecțiuni medicale pot altera performanța erectilă., cum sunt afecțiunile
neurologice (scleroză multiplă, epilepsia de lob temporal, boala Parkinson, AVC, boala
Alzheimer, etc), insuficienţa hepatică, insuficienţa renală, deficitul parţial de testosteron (care
apare secundar procesului de înaintare în vârstă), etc.
g Cele mai frecvente cauze chirurgicale sunt cele din sfera urologică, care presupun de
cele mai multe ori lezarea inervaţiei aferente pro-erectile, prostatectomia radicală determină de
multe ori disfuncţie erectilă ireversibilă , chirurgia pelvină extensivă (cistectomia, rezecţii de
rect), intervenţiile chirurgicale de corecţie a malformaţiilor congenitale, intervenţiile vasculare,
în compartimentul aortic inferior şi iliac, sunt frecvent urmate de disfuncţie erectile.
h Traumatismele peniene pot apărea cu penisul în stare flască sau erectă și pot determina
echimoze, excoriații sau cicatrici superficiale, când afectarea erecției este temporară.
Anamneza sexuală nu poate fi efectuată decât în condițiile cunoașterii definițiilor de
disfuncție sexuală, aceasta trebuie făcută corect şi consecvent, deoarece o aparentă disfuncție
erectilă poate fi exclusiv situațională. Este necesară delimitarea clinică de alte cauze, respectiv:
tulburări mintale sau de personalitate, efectele unei substanțe , alte afecțiuni medicale sau
chirurgicale ori traumatice precum și prezența unui factor stresor major în viața persoanei.
Bibliografie:
Declea C. (2020) Sex-terapia. Ghidul clinicianului, Editura Total Publishing ISBN 978-
606-9024-72-0.
Craina M., Navolan D., Stoian D. (2020) Sexologia de la A la Z, Editura Victor Babeș,
ISBN 978-606-786-192-2