Carla-Denisa Căprărescu
Ejacularea precoce (EP) reprezintă o disfuncție sexuală masculină caracterizată prin tulburări
fiziologice și psihologice (preocupări în ceea ce privește ejacularea, controlul asupra ejaculării
și suferința provocată) care nu se pot datora efectelor directe ale unei substanțe. Ejacularea
precoce poate fi de două feluri: primară (debutează odată cu viața sexuală și se cronicizează)
sau dobândită (apare după o funcționare relativ normală). De asemenea, EP poate fi
generalizată (se întâmplă în toate situațiile, cu toți partenerii) sau situațională (se întâmplă în
situații specifice sau cu parteneri specifici).
Până în anii 1990, EP a fost privită ca o preocupare psihologică, însă, cercetările recente se
concentrează și pe fundamentele neurobiologice ale disfuncției. Este dificil să se stabilească o
prevalență a acestei disfuncții sexuale având în vedere că marea majoritate a studiilor s-au
bazat pe autoraportare și nu pe criterii clinice pentru a diagnostica subiecții. Însă, McMahon
et. al (2004) sugerează o prevalență globală de aproximativ 30%, dintre care doar o mică parte
consideră ejacularea precoce o problemă medicală care merită să fie discutată cu medicul lor.
Semans (1956), Masters și Johnson (1960) și Kaplan (1974) descriu EP ca fiind un
comportament învățat ca răspuns la experiențele sexuale timpurii care au fost frecvent
asociate cu anxietatea. Anxietatea, depresia, problemele de relaționare, evenimentele
psihosociale stresante pot contribui sau pot provoca EP mai ales în cazul bărbaților cu EP
dobândită sau situațională. McMahon et. al (2004) sugerează că ejacularea precoce
situațională are la bază factori psihologici în timp ce, cea pe tot parcursul vieții are o etiologie
biogenică.
Bărbații care suferă de disfuncții sexuale experimentează niveluri mai scăzute de intimitate
emoțională, socială, sexuală și intelectuală față de bărbații care nu suferă de astfel de
disfuncții (McCabe, 1997). În studiul observațional al lui Patrick et. al (2005) care a durat 4
săptămâni și au fost implicați 207 bărbați care sufereau de ejaculare precoce și 1380 de
bărbați care nu sufereau de această disfuncție, s-a observat că 64% dintre bărbații cu EP erau
deranjați în mod semnificativ de rapiditatea ejaculării față de doar 4% dintre bărbații fără EP.
În studiul lui Symonds et. al (2003) s-a evidențiat impactul semnificativ al ejaculării precoce
asupra stimei de sine, având în vedere că 68% dintre cei 28 de bărbați suferinzi de ejaculare
precoce, au raportat că această disfuncție le-a diminuat stima de sine și încrederea în sine;
67% dintre aceștia nesolicitând ajutor medical datorită jenei de a discuta despre condiția lor.
În studiul PEPA (Premature Ejaculation Prevalence and Attitudes) unde au participat la
interviuri aprofundate 65 de bărbați din SUA, Germania și Italia, și la un sondaj pe internet cu
82 de întrebări unde au participat 8860 de bărbați cu vârste cuprinse între 25 și 70 de ani din
acele trei țări, s-a observat că ejacularea precoce are un impact mai mare asupra calității vieții
și plăcerii actului sexual decât disfuncția erectilă, 53% dintre bărbații care sufereau de EP
credeau că își dezamăgesc partenera când aceștia ejaculau prea devreme, 45% dintre ei
bucurându-se mai puțin de actul sexual datorită acestei disfuncții iar peste 50% dintre aceștia
și-au pierdut încrederea în capacitatea lor sexuală ca urmare a acestei tulburări de ejaculare
(Rosen et. al, 2004). În studiul lui Hartmann et. al (2005) unde s-au comparat 45 de pacienți
cu EP și 72 fără EP, s-a observat că cei care nu sufereau de EP se concentrau pe excitare și
satisfacție în timp ce bărbații care sufereau de EP erau concentrați pe controlul orgasmului,
menținerea erecției și pe anxietatea resimțită datorită disfuncției lor în timpul actului sexual.
S-a observat ca fiind semnificativ, efectul acestei disfuncții sexuale asupra individului și a
relației sexuale, efect explorat recent mai în detaliu. În studiile lui Rowland et. al (2005) și
Symonds et. al (2003) s-a observat că bărbații care suferă de ejaculare precoce au raportat un
nivel mai scăzut al încrederii în plan sexual și stres legat de posibilitatea de a nu-și satisface
partenera din cauza acestei disfuncții sexuale. De asemenea, partenerele bărbaților care
sufereau de ejaculare precoce au raportat niveluri mai scăzute de satisfacție sexuală față de
partenerele bărbaților care nu sufereau de această disfuncție. Deși există femei înțelegătoare
față de disfuncția partenerului, multe femei raportează sentimente de frustrare și furie,
percepându-și partenerul ca pe un egoist (Sotomayor, 2005). În studiul lui Patrick et. al
(2005), unde au fost evaluate 1587 de partenere în ceea ce privește percepția lor asupra
controlului partenerilor lor asupra ejaculării și propria lor satisfacție legată de actul sexual,
partenerele bărbaților care sufereau de ejaculare precoce au fost mai puțin satisfăcute în ceea
ce privește actul sexual, au avut niveluri mai mari de suferință personală și dificultăți
interpersonale.
Având în vedere efectul semnificativ pe care această disfuncție îl are asupra relației de cuplu,
se pot propune abordări de cuplu acolo unde este cazul și clientul permite acest lucru. Un
exemplu de astfel de abordare poate fi cea a lui Semans (1956) – tehnica „stop-start” care
presupune stimularea penisului de către parteneră până în punctul în care bărbatul simte o
senzație premonitorie a ejaculării, moment în care partenera încetează stimularea până când
această senzație dispare. Procesul continuă până în punctul în care ejacularea poate fi
întârziată la nesfârșit. O altă abordare asemănătoare a fost propusă de Masters și Johnson
(1970) denumită „Tehnica de strângere” care implică pe lângă terapia individuală și de cuplu,
strângerea frenului penisului partenerului de către parteneră timp de câteva secunde după ce
bărbatul a atins „erecția completă” și începe să apară nevoia de a ejacula. Această procedură
duce la pierderea imediată a erecției și a impulsului de a ejacula. O astfel de abordare se
utilizează până în punctul în care ejacularea poate fi întârziată pentru 15-20 de minute. Scopul
unor astfel de abordări este ca bărbatul să capete un control suficient asupra ejaculării pentru a
prelungi actul sexual vaginal.
Pentru succesul terapiei este necesară stabilirea obiectivelor împreună cu pacientul și cu
partenerul său dacă este cazul.Terapiile psihosexuale au un procentaj ridicat al ratelor de
succes post-tratament însă, acestea nu sunt susținute pe termen lung. Pentru a prevenii
recidivele este foarte important ca terapeutul și clientul să aibă o relație de încredere iar
clientul să aibă un partener motivant, motivat și suportiv.
Bibliografie:
• Althof, S. (2006). The psychology of premature ejaculation: therapies and
consequences. The journal of sexual medicine, 3, 324-331.
• Hartmann, U., Schedlowski, M., & Krüger, T. H. C. (2005). Cognitive and partner-
related factors in rapid ejaculation: differences between dysfunctional and functional
men. World journal of urology, 23(2), 93-101.
• Kaplan HS (1974). The new sex therapy. New York: Brunner/Mazel;
• Masters, W. H., & Johnson, V. E. (1970). Human sexual inadequacy, Boston (Little,
Brown & Company) 1970.
• McCabe, M. P. (1997). Intimacy and quality of life among sexually dysfunctional men
and women. Journal of Sex & Marital Therapy, 23(4), 276-290.
• McMahon, C. G., Abdo, C., Incrocci, L., Perelman, M., Rowland, D., Waldinger, M.,
& Xin, Z. C. (2004). Disorders of orgasm and ejaculation in men. The Journal of
Sexual Medicine, 1(1), 58-65.
• Porst, H., Montorsi, F., Rosen, R. C., Gaynor, L., Grupe, S., & Alexander, J. (2007).
The Premature Ejaculation Prevalence and Attitudes (PEPA) survey: prevalence,
comorbidities, and professional help-seeking. European urology, 51(3), 816-824.
• Patrick DL, Althof SE, Pryor JL, Rosen R, Rowland DL, Ho KF, McNulty P,
Rothman M, Jamieson C. (2005).Premature ejaculation: An observational study of
men and their partners. J Sex Med, 358–67.
• Perelman, M. A. (2006). psychology: a new combination treatment for premature
ejaculation: A sex therapist’s perspective. The journal of sexual medicine, 3(6), 1004-
1012.
• Rowland, D. L., & Cooper, S. E. (2005). Behavioral and psychologic models in
ejaculatory function research. Current Sexual Health Reports, 2(1), 29-34.
• Semans, J. H. (1956). Premature ejaculation: a new approach. Southern Med J, 49,
353-357.
• Sotomayor, M. (2005). The burden of premature ejaculation: The patient’s
perspective. The journal of sexual medicine, 2, 110-114.
Romanian 
English