Păun Cătălin

Disfuncțiile sexuale acoperă o varietate de probleme ce sunt întâlnite în mod obișnuit de
majoritatea oamenilor. Acestea nu se limitează la cele mai cunoscute, cum ar fi disfuncția erectilă
sau lipsa interesului față de sex – adesea cunoscută și sub denumirea de libido scăzut. Disfuncțiile
sexuale pot implica durere în timpul actului sexual, incapacitatea de a menține o erecție,
dificultatea de a atinge orgasm etc.


Funcția sexuală este afectată de factori biologici, psihologici și sociologici. Exprimarea sexualității
poate fi afectată de diverși factori precum organele genitale, hormonii și neurohormonii, relațiile
interpersonale, statutul socio-economic și obiceiurile culturale. Perturbarea unuia sau mai multora
dintre acești factori poate conduce la disfuncții sexuale.
Clinicienii cunosc deja că atunci când o problemă sexuală este motivul principal pentru care se
prezintă cineva la consiliere, ea este frecvent doar vârful iceberg-ului. Deși observăm nenumărate
cazuri de disfuncții sexuale atât la bărbați cât și la femei, subliniem faptul că, odată identificată
problema, există la fel de multe metode de recâștigare a libidoului și a bucuriei de a face sex. Există
o varietate de tratamente – de la medicație la anumite forme de terapie, care pot ajuta orice
persoană, indiferent de problema pe care o are.
Disfuncționalitățile apar din conflicte vechi inconștiente, ramase nerezolvate. Relațiile cu părinții
în copilărie sunt decisive: abuzul săvârșit în copilărie are traume adânci si deviații ale
comportamentului sexual; atașamentul de tip oedipian fată de părintele de sex opus duce la
ambivalenta ulterioara. Separarea de o persoana de atașament primar (părinte, partener romantic),
este un eveniment stresant pentru orice persoana, indiferent de vârsta. Aceasta separare conduce
la anxietate, activând o serie de răspunsuri comportamentale a căror funcție este sa restabilească
contactul cu persoana de atașament. Calitatea pe care o are atașamentul se formează în relația pe
care o are copilul mic cu mama lui, interacțiunea care se stabilește între cei doi, modul în care
mama îl hrănește comunicând emoțional cu copilul, zâmbetele pe care le au, modul blând în care
copilul este atins de mama, valorizarea transmisa de mama copilului, satisfăcând-i nevoile
acestuia, precum si calitatea mesajelor pe care le transmit. Copilul dificil își recompensează mai
puțin mama, ea fiind frustrata în relația cu copilul datorita acestui lucru, devenind din ce în ce mai
puțin disponibila pentru acesta. Daca atașamentul este securizat atât mama cat si copilul se simt
bine, petrec timp mai mult împreuna transmițând-si mesaje pozitive unul fata de celălalt.
Atașamentul începe sa se formeze de la naștere, activând-se în jurul vârstei de șase luni. Despre
fiecare tulburare sexuala în parte exista foarte puține date statistice, datorita adresabilității reduse
de jena, teama, rușine. Ca si uzuale sunt problemele sexuale care apar în cuplu ceea ce duce la un
dezechilibru, partenerii fiind nemulțumiți si nemaiavând încredere în ei. La femei scade dorința

sexuala si au tulburări ale orgasmului iar bărbații sunt nemulțumiți ca au disfuncții erectile,
ejaculare precoce.
Depresia este asociată de specialiști cu o funcționare sexuală scăzută. Lipsa libidoului face parte
dintr-o constelație de simptome caracteristice tulburării . Studiile epidemiologice au arătat de
asemenea existenta unei relații între depresie și lipsa libidoului, dar și prezența tulburărilor erectile.
Persoanele de sex masculin fiind diagnosticați cu depresie sunt de 2 ori mai predispuși la apariția
disfuncțiilor. În rândul populației care se adresează clinicilor de specialitate, lipsa dorinței este una
dintre cele mai frecvente acuze în cupluri, femeile fiind mai afectate decât bărbații.
Lipsa dorinței poate fi folosită drept apărare pentru a se proteja de frici inconștiente legate de sex.
În același timp, lipsa dorinței poate fi asociată tulburărilor anxioase sau depresive cronice. Această
categorie se împarte în două clase: tulburarea prin dorință sexuala hipotactică, ce se caracterizează
prin deficiența sau chiar absența fanteziilor sexuale și a dorinței de activitate sexuală, și tulburarea
prin aversiune sexuală, caracterizată prin aversiune și evitare față de contactul sexual genital cu un
partener sexual. Majoritatea studiilor au arătat manifestarea unei hipersexualităţii în timpul
episoadelor maniacale, precum şi o scăderii a libidoului în timpul episoadelor depresive. Un alt
studiu efectuat pe femei diagnosticate cu atacuri de panică sau tulburare obsesiv-compulsivă a
arătat existența unei tulburării de excitație, de asemenea pacienții diagnosticați cu schizofrenie
prezintă dificultăți sexuale precum : libido foarte scăzut, insatisfacție sexuală și dificultăți de a
ajunge la orgasm.
Deși încă sunt tratate drept subiecte tabu, tulburările de ordin sexual sunt în mod vădit prezente în
viața oamenilor.

Bibliografie

Delcea C. (2019). S-ON©, an online application for clinical evaluation and treating sexual dysfunctions. Int J Advanced Studies in Sexology. Vol. 1, Issue 1, pp. 5-9. Sexology Institute of Romania. DOI: 10.46388/ijass.2019.12.11.1