Rizea Carla-Luiza

Orgasmul este eliberarea subită,involuntară, a tensiunii sexuale. Orgasmele diferă de la om la
om, dar majoritatea femeilor,în cele mai multe cazuri, îl descriu ca pe o senzatie de
”terminare”,o senzație că ai trecut un prag și ceva s-a încheiat.Atât bărbații cât și femeile

raportează orgasmul ca o componentă importantă a satisfacției sexuale.
Tulburarea orgasmică feminină este definită ca absența, întârzierea, frecvența sau
diminuarea semnificativă a intensității orgasmului în cel puțin 75% din experiențele sexuale,
persistând timp de cel puțin 6 luni și provocând suferință. Dificultățile orgasmice sunt
frecvente și creează îngrijorare pentru un număr substanțial de femei, deși există tratamente
eficiente.
În cazul femeilor există o mare variabilitate a tipului sau intensității stimulărilor care
declanșează orgasmul. Se consideră că peste 30% din femei nu au avut orgasm
niciodată.Anxietatea în privința orgasmului e al doilea motiv pentru care oamenii caută să
facă tratament pentru probleme de ordin sexual(după dorință).Lipsa orgasmului este mai des
întalnită la începutul vieții sexuale, în strânsă legătură cu lipsa experienței,apoi scade spre
vârsta de 30 de ani,iar apoi crește din nou. Dacă până la vârsta de 30-35 de ani femeia nu a
avut orgasm, este probabil să aibe o astfel de tulburare.
Cele mai întâlnite cauze ale tulburării de orgasm la femei sunt
• Insuficientă cunoaștere a propriului corp. Multe dintre femeile care nu au orgasm sunt
și cele care nu s-au masturbat niciodată
• Insufiecientă stimulare în etapa anterioară de preludiu
• Atitudinea în ceea ce privește sexul/actul sexual, felul în care actul sexual,viața
sexuală este reprezentată în mintea femeii, rezultat el educației din familie
• Istoricul vieții sexuale, debutul și experiențele sexuale avute-acte sexuale dureroase,
agresive,neplăcute,avorturi
• Inhibiția orgasmului poate fi un mecanisem de apărare inconștient împotriva unor frici
asociate cu actul sexual și cu relațiile cu un bărbat-durere, suferință,neîncredere, riscul
unei boli
• Lipsa orgasmului este des asociată cu sentimente de vinovăție legate de plăcerea
sexuală,asociate la rândul lor cu educație sau credințe religioase rigide
• Monotonia în relația sexuală des întâlnită în relațiile de lungă durată dar și în relațiile
începute foarte devreme atunci când partenerilor le lipsește experiența sexuală
• Factorii biologici includ genetica, afecțiuni medicale,cum ar fi scleroză
multiplă,leziuni ale nervilor pelvieni de la histeroctomie radicală și leziuni ale
măduvei spinării sau medicamente antidepresive
Orice îngrijorare,teamă,emoție, de orice fel și de orice cauză, va face imposibil
orgasmul.De obicei lipsa orgasmului este legată de dificultatea femeii de a se relaxa,de a
renunța total la control,de a fi mental prezentă. Sentimentele de vinovăție și rușine vor bloca
orice posibilitate de a obține orgasmul.

Tratament

Rizea Carla-Luiza
Master anul I

3

Primul pas în tratarea tulburării orgasmice este asigurarea diagnosticării corespunzătoare
afecțiunii.Un diagnostic de tulburare orgasmică este dat persoanelor pentru care lipsa
orgasmului este o problemă exprimată sau provoacă tulburări semnificative în relația/relațiile
lor interpersonale.Dacă lipsa orgasmului nu este privită ca problematică de către individul
care o experimntează sau nu are un impact negativ asupra satisfacției relaționale, tulburarea
orgasmică poate să nu fie un diagnostic adecvat.
Tratamentul pentru tulburarea orgasmică va implica aproape întotdeauna examinarea
cauzelor. Tratamentul variază foarte mult în funcție de cauza afecțiunii,dar poate include
psihoterapie,educație sexuală,consiliere de cuplu, masturbarea direcționată sau hipnoză.
Un tratament comportamental care a primit o atenție considerabilă în literatura de terapie
sexuală este desensibilizarea sistemică.Un tratament văzut ca având cea mai mare utilitate
atunci când anxietatea joacă un rol central în disfuncție, desensibilizarea sistemică implică

patru componente. În primul rând,clientul este instruit să relaxeze mușchii corpului său printr-
o serie de exerciții.În al doilea rând, se generează o listă a stimulilor specifici sau a situațiilor

care provoacă anxietatea. În al treilea rând, în timpul desensibilizării propriu-zise clientul
profund relaxat se confruntă în imaginație cu fiecare dintre situațiile de temut așa cum sunt
descrise de terapeut.În al patrulea rând, după ce elementele ierarhice sunt imaginate unul câte
unul,fără a stârni anxietate,clientul este instruit să se angajeze în activitățile sexuale din viața
reală pentru a spori reducerea anxietății și pentru a determina dacă,de fapt, stimulii și-au
pierdut proprietățile de evocare a anxietății.
Concluzii
Orgasmul feminin este o stare subiectivă și depinde de diverși factori care trebuie
atinși. Atât CBT, cât și psihoterapia individuală pot ajuta în ameliorarea simptomelor și
creșterea satisfacției.Beneficiul psihoterapiei individuale este acela că dacă există o cauză
subconștientă, aceasta poate fi tratată într-un mod psihodinamic, de la rădăcinile
problemei,majoritatea dintr-o copilărie timpurie.De asemenea, dacă simptomele sunt asociate
cu traume sau abuz, psihoterapia individuală poate fi utilă în explorarea și depășirea traumei.

Delcea C. (2019). S-ON©, an online application for clinical evaluation and treating sexual dysfunctions. Int J Advanced Studies in Sexology. Vol. 1, Issue 1, pp. 5-9. Sexology Institute of Romania. DOI: 10.46388/ijass.2019.12.11.1

Delcea C. (2019). Orgasmic disorder in men. Int J Advanced Studies in Sexology. Vol. 1, Issue 1, pp. 28-32. Sexology Institute of Romania. DOI: 10.46388/ijass.2019.12.115