Manole Monica

«Se defineşte printr-un pattern recurent sub 1 minut la o penetrare care determină un distres

semnificativ clinic şi nu poate fi atribuită altor efecte medicale/substante.»(Sex-Terapia Disfunctii-
lor Sexuale – Cristian Delcea-pag.9)

Criteriile de diagnostic pentru ejacularea precoce sunt:
A. Ejaculare persistentă sau recurentă la o excitaţie sexuală minimă, înaintea, în timpul sau
scurt timp după penetrare, şi înainte ca persoana s-o dorească. Clinicianul trebuie să ţină cont de
factorii care afectează durata fazei de excitaţie, cum ar fi noutatea partenerei sau situaţiei sexuale şi
frecvenţa recentă a activităţii sexuale.
B. Perturbarea cauzează, o detresă sau dificultate interpersonală marcată .
C. Ejacularea precoce nu se datorează exclusiv efectelor directe ale unei substanţe (de ex.,
abstinenţei de opiacee).

• De specificat tipul: Tip primar / Tip căpătat
• De specificat tipul: Tip generalizat / Tip situaţional
• De specificat: Datorată factorilor psihologici / Datorată factorilor combinaţi
Etiologia ejaculării precoce nu este încă pe deplin clarificată, deşi de-a lungul anilor a fost o
tulburare cu succes terapeutic ridicat (60-70%) prin psihoterapia de scurtă durată (Semans, 1956).
Teoriile psihologice în ejacularea precoce se centrează pe ostilitatea faţă de femeie, deşi este
un lucru îndolielnic în multe cazuri. Anxietatea de performanţă atinge adesea cote înalte atunci când
bărbatul ajunge la terapie, ceea ce se poate datora reacţiei de rejecţie a partenerei. Uneori anxietatea
rezultă dintr-o rejecţie totală.
Teoria biologică asupra ejaculării precoce spune că bărbatul nu îşi cunoaşte propriile stări
dinainte de ejaculare, şi că simte că nu deţine controlul asupra ejaculării, în mod similar situaţiei în
care vezica urinară este plină.
O perspectiva integrativa in ejacularea precoce se refera la ariile de suprapunere intre
ejacularea precoce ca disfunctie (boala), comportament, povestea vietii persoanei si dimensiunile
psihologice.
Exista 4 sindroame de ejaculare precoce:
Ejacularea precoce pe durata intregii vieti: durata foarte scurta a actului sexual, de cauza
genetica/ neurobiologica, cu prevalenta mica, tratata medicamentos.

Ejacularea precoce dobandita: durata scurta sau foarte scurta a actului sexual, de cauza me-
dicala sau psihologica, cu prevalenta mica, tratata medicamentos sau psihoterapeutic.

2

Ejacularea precoce naturala variabila: durata scurta sau normala a actului sexual, datorata
variatiilor normale, cu prevalenta mare, tratata prin psihoterapie suportiva/ consiliere.
Disfunctia ejaculatorie asemenatoare ejacularii precoce: durata normala a actului sexual,
de cauza psihologica, cu prevalenta mare, tratata psihoterapeutic.
Etiopatogenie
De-a lungul timpului s-au elaborat multe teorii care au încercat să explice cauzalitatea EP.
Marea lor majoritate explicau un mecanism psihologic, cu diverse puncte de plecare:
• Teoria psihoanalitică: 1917 EP = abord inconştient ostil/nefavorabil faţă de femei
• Teoria psihosomatică 1943 EP = probleme psihologice afectează funcţionalitatea genitală
Ambele teorii presupun coexistenţa manifestărilor nevrotice sau psihopatologice.
• Teoria comportamentală: 1970 EP = comportament învăţat odată cu ejacularea de la primul
act sexual

• Teoria excitării sexuale: 1974 EP = lipsa recunoaşterii excitaţiei şi stării preorgasm (anese-
tize genitală = incapacitatea controlului voluntar)

• Teoria hipersensibilităţii: 1988 EP = sensibilitate crescută a sistemului nervos simpatico, inhibitor.
Doar ultima teorie, precizată la începutul anilor ’90, consideră EP permanentă ca fiind un fenomen
fiziologic, respectiv reprezintă cohorta de bărbaţi care au timpul de latenţă intravaginal în primele
2.5 percentile ale distribuţiei populaţionale.

Ulterior s-a constatat existenţa unui substrat genetic al acestei teorii, respectiv un polimor-
fism al genei ce condiţionează proteina de transport a serotoninei, respectiv a dopaminei şi care de-
termină ejacularea precoce.

Componenta emoţională, care apare la orice tip de disfuncţie sexuală persistentă, nu trebuie
neglijată, dar este secundară, apare secundar tulburării, nu este cea care determină PE în sine.
În cazul PE dobândite se descriu cauze bine definitive:
 Factori endocrini: hipertiroidia, hipoprolactinemia, concentraţii crescute ale leptinei;
 Factori neurologici: accidente vasculare ischemice sau hemoragice;

 Factori locali: prezenţa DE, prostatite cronice, sindromul dureros pelvin cronic, hipertrofia beni-
gnă de prostată;

 Factori psihologici: nesiguranţă, relaţie nouă, prima experienţă sexuală (nevoie de rapiditate), an-
xietatea de performanţă: predominant precipită, agravează sau menţin o EP secundară.

Bibliografie:

  • DSM-V
  • Sex Terapia Disfunctiilor Sexuale – Tulburariile de Ejaculare (Cristian Delcea, pag 9-15)
  • Balon, R. (2008). Sexual Dysfunction. The Brain-Body Connection. Basel. Karger AG.
  • Delcea.C (2011). Psihodiagnostic şi evaluare clinică în disfunctiile sexuale. Cluj-Napoca